Acasă Stiri din Timis muzeografii sunt confundați cu electricienii, iar istoria se rescrie pentru că… banii...

muzeografii sunt confundați cu electricienii, iar istoria se rescrie pentru că… banii vin de la CJT

91
0


Viața bate filmul la Muzeul de Artă din Timișoara: muzeografii sunt confundați cu electricienii, iar istoria se rescrie pentru că… banii vin de la CJT

Fișa postului pare orientativă la una dintre cele mai prestigioase instituții de cultură din Timișoara. Angajat ca muzeograf la Muzeul Național de Artă (MNArT), un loc de muncă în care – poet, pictor și fotograf profesionist fiind – ar fi trebuit să se simtă ca peștele în apă, Daniel Dăian s-a trezit, recent, însărcinat cu o misiune de o cu totul altă factură.

Mai precis, pe grupul de comunicare prin WhatsApp al muzeului, o altă angajată le-a transmis, lui Daniel Dăian și altor cinci colegi, că au fost nominalizați pentru a se ocupa de “implementarea obiectivelor de investiții” și urma înșiruirea acestora. Cap de listă era domnul Dăian, care urma să se ocupe de “implementarea” unui “grup electrogen destinat sistemului electric al Palatului Baroc (achiziție, montaj, punere în funcțiune, etc)”.

Asta în condițiile în care, absolvent de Istorie și, cum spuneam mai sus, persoană cu reale veleități artistice, Daniel Dăian nu și-a declarat în CV, la „Hobbies&Interests”, vreo pasiune pentru instalațiile electrice. Evident, omul a reacționat, pe același grup de comunicare – “Rog a mi se explica ce înseamnă ceea ce mi se cere să fac” -, dar nu l-a băgat nimeni în seamă.
Viața bate filmul la Muzeul de Artă din Timișoara: muzeografii sunt confundați cu electricienii, iar istoria se rescrie pentru că… banii vin de la CJT

CJT susține că totul e OK

Ignorat de managerul muzeului, Filip Petcu, domnul Dăian ni s-a adresat nouă, cunoscând, desigur, faptul că am mai scris despre faptele de arme ale fostului lider de sindicat ajuns șef al instituției. La rândul nostru, l-am contactat pe Florin Jurca, consilier la Compartimentul de comunicare al Consiliului Județean Timiș, forul tutelar al MNArT și finanțatorul acestuia, solicitându-i să ne aducă la cunoștință dacă conducerea CJT consideră că este OK ca unui muzeograf să i se ceară să rezolve chestiuni care-i depășesc cu mult competențele. Răspunsul CJT a fost pe cât de rapid, pe atât de scurt:

“Procesul de atribuire a unui contract, fie în mod direct, fie prin licitație publică, intră în responsabilitatea instituției de cultură și a managerului acesteia. Fișa postului unui angajat/muzeograf poate cuprinde și atribuții de realizare a unui caiet de sarcini. Detaliile de natură organizatorică vă pot fi puse la dispoziție de către Muzeu”.

Sigur, în fișa postului scrie că angajatul, în speță Daniel Dăian, “execută la nevoie orice alte sarcini în folosul instituției la solicitarea superiorului ierarhic și/sau conducerea instituției”, dar dacă asta înseamnă că poți să îți bați joc de un subaltern, punându-l să se ocupe de o chestiune pentru care nu are absolut nici o pregătire, atunci acea fișă a postului e o cacealma.

Oricum, mingea se află în terenul managerului Filip Petcu, care va trebui să reacționeze într-un fel sau altul la neîndeplinirea misiunii de către muzeograful Daniel Dăian. Fiindcă, evident, omul și-a văzut de treaba lui, cea pentru care s-a angajat la muzeu, și l-a lăsat pe domnul manager să se descurce cum știe cu achiziționarea grupului electrogen.

Raporturile ierarhice directe între soți sunt interzise în CJT, dar permise la muzeu

Dacă ni se permite o sugestie, credem că managerul Filip Petcu i-ar putea încredința distinsei sale soții, Andreea Foanene Petcu, nobila misiune de a se ocupa de implementarea obiectivului de investiție mai sus menționat. Nu de alta, dar doamna este tot muzeograf și a absolvit tot științe umaniste (Facultatea de Arte și Design a UVT), astfel că poate juca același rol de specialist în achiziții publice pe care i l-a rezervat soțul său lui Daniel Dăian.

Și, apropo de relația soț-soție dintre managerul Petcu și muzeografa cu același nume, am pus o altă întrebare conducerii Consiliului Județean Timiș: cum de nu se aplică în cazul soților Petcu cele statuate în Codul de conduită etică și profesională al funcționarilor publici și al personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al CJT și anume faptul că, potrivit articolului 95 din Legea 161/2003, sunt interzise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcționarii publici respectivi sunt soți sau rude de gradul I?

Și de această dată răspunsul a venit prompt, CJT informându-ne că respectivul cod de conduită “produce efecte juridice doar asupra aparatului de specialitate din cadrul CJ Timiș, nu și asupra instituțiilor de cultură subordonate” și că, în cazul concret sesizat de noi, “managerul unei instituții de cultură, cât și personalul instituției nu sunt nici funcționari publici, nici demnitari. Astfel, aceștia nu se află în stare de incompatibilitate în cazul raporturilor ierarhice cu soția/soțul”.

Așadar, conform CJT, deși Muzeul de Artă este finanțat din bani publici, angajații acestuia, în frunte cu managerul și soția sa, nu sunt funcționari publici. Bun, atunci sunt personal contractual, nu? Iar în cazul ăsta, din moment ce interdicția raporturilor ierarhice directe se aplică în interiorul CJT și personalului contractual, nu doar funcționarilor publici, cum de nu operează respectiva interdicție și în cazul raporturilor ierarhice directe din rândurile personalului contractual angajat la Muzeul Național de Artă?!

Noi îi credem pe cuvânt pe domnii de la CJT, cum că totul e în regulă cu această situație în care managerului-soț Petcu îi revine sarcina de a-i aproba devizele de cheltuieli – de multe ori de zeci de mii de lei –responsabilei de proiect, muzeografa-soție Petcu. O muzeografă care, – susțin mai mulți angajați – a devenit vioara întâi în Muzeul de Artă după accederea la butoane a fostului lider sindical. În ceea ce ne privește, suntem convinși că pe doamna Petcu Foanene o recomandă exclusiv vocea și talentul, nu statutul de soție a șefului, și credem că n-au nici o legătură una cu cealaltă.

Așa cum, desigur, nici numirea soției managerului în consiliul științific al muzeului nu ar trebui să provoace nici cel mai mic semn de întrebare. Informația de mai sus am aflat-o pe surse, deoarece componența consiliului de administrație și cea a consiliului științific reprezintă, aparent, niște secrete de stat, pentru că nu le-am găsit pe site-ul MNArT.

Nota internă care devoalează minciunile din primăvară

Apreciem oricum că domnii de la CJT nu ne-au trimis, și de această dată, să solicităm informații cu privire la raporturile ierarhice directe chiar de la managerul Filip Petcu. Nu de alta, dar dumnealui are prostul obicei ori să nu ne răspundă, ori să ne mintă atunci când catadicsește să o facă. Cum s-a întâmplat, de pildă, în primăvară, în data de 16 mai, când, întrebându-l pe domnul Petcu de ce MNArT nu participă la Noaptea Muzeelor, omul ne-a servit o minciună gogonată: „MNArT nu participă la NM deoarece se află în pregătire privind partea de infrastructură pentru anul 2023, pentru expozițiile V. Brauner și C. Brâncuși”.

La vremea respectivă, intuiam că onorabilul domn Petcu încerca să ne ducă cu preșul, dar am scris doar că, dat fiind că expoziția Brâncuși va avea loc în perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024, închiderea porților MNArT în Noaptea Muzeelor din 14 mai 2022 era absurdă și total nejustificată.

Acum, însă, avem și dovada că Filip Petcu minte cum respiră, fiindcă am intrat în posesia unei note interne semnate de acesta și datate 29.08.2022, adică după trei luni și jumătate de la dialogul nostru cu managerul MNArT. Nota internă suna cam așa:

“Având în vedere apropierea momentului 2023 – Timișoara Capitală Europeană a Culturii, expozițiile de mare anvergură – Paul Neagu, Victor Brauner și Constantin Brâncuși care urmează să se deruleze în cadrul Muzeului Național de Artă Timișoara, se impune pregătirea sălilor de expoziție și reorganizarea expozițiilor temporare. În acest context este imperios necesar implicarea tuturor specialiștilor și angajaților pentru eliberarea până la data de 15 septembrie a spațiilor destinate expozițiilor în cauză”. Așadar, în 16 mai, nu exista nici o pregătire a sălilor de expoziție, iar MNArT putea participa fără probleme la Noaptea Muzeelor, managerul Filip Petcu mințindu-ne fără să clipească.
Viața bate filmul la Muzeul de Artă din Timișoara: muzeografii sunt confundați cu electricienii, iar istoria se rescrie pentru că… banii vin de la CJT

O habarnistă cu punctaj maxim

De altfel, în Muzeul Național de Artă din Timișoara, mistificarea realității pare ceva banal. De la concursuri de angajare cu dedicație anulate la două ore după darea lor în vileag, la concursuri de angajare în care piloșii sunt ținuți de mânuțe în timpul probelor sau în care o candidată cu experiența rezolvată din pix ia nota maximă, ori la gargara cu intrarea gratuită obișnuită pentru copii prezentată drept cadou de 1 Iunie, orice este posibil în instituția condusă de fostul lider de sindicat Filip Petcu.

Și, pentru că am menționat candidata cu nota maximă la concursul pentru ocuparea funcției de execuție inspector de specialitate I la Biroul de comunicare și relații publice, derulat în decembrie 2021, vă prezentăm acum și o probă a competenței doamnei Paula Cristina Gampe (Cionvică la data concursului). Vă reamintim că, fără nici un minut de experiență reală, nu inventată, în comunicare și relații publice din cei șapte ani de vechime ceruți de lege, doamna Gampe a obținut punctaj maxim, 100, atât la proba scrisă, cât și la interviu.

Redăm în continuare un dialog purtat, pe WhatsApp, între Paula Gampe și Daniel Dăian (în urmă cu peste 20 de ani, în timpul studenției, omul publicase articole, vreme de doi ani, într-un ziar din Deva):

P.G. – Ți-am trimis pe mail și ce am scris. Vezi dacă vrei să modificăm ceva. Sau să mai adăugăm. Deși e cam lung. D.D. – Tu fetița, scurtează, la obiect. Expoziția aia aduce aia despre ăștia. Punct. P.G. – Păi am mai tăiat. Taie și tu ce mai crezi. Că tu ești cu experiență în jurnalism, eu nu. Cum crezi taie”.

Ei bine, atât de bine se descurcă într-un domeniu care îi este total străin doamna care a obținut nota maximă la concurs. Muzeul Național de Artă pare că a făcut o achiziție de zile mari, la fix pentru evenimentele de anul viitor, când Timișoara va intra în rolul de Capitală Europeană a Culturii.
Viața bate filmul la Muzeul de Artă din Timișoara: muzeografii sunt confundați cu electricienii, iar istoria se rescrie pentru că… banii vin de la CJT

Să curățăm scame imaginare…

Cât despre mistificare, la Muzeul Național de Artă din Timișoara nu se cosmetizează doar prezentul, ci și trecutul. De ce? Pentru a evita o ofensă imaginară adusă șefilor din Consiliul Județean Timiș. Pe scurt: în decembrie 2021, în calitate de inițiator al proiectului unei expoziții foto-documentare cu imagini de la Revoluția din 1989 ce urma să aibă loc la muzeu, Daniel Dăian a realizat o așa numită fișă a evenimentului.

În acea fișă apăreau și următoarele fraze: “Printre ultimele expoziţii ale lui Liviu Tulbure a fost cea de la Memorialul Revoluţiei, în 2017. Au fost expuse fotografiile realizate de Tulbure în timpul protestelor anti FSN şi anti Iliescu de la Timişoara, din 1990 şi 1991”.

Incredibil, dar adevărat, managerul Filip Petcu i-a cerut lui Daniel Dăian să scoată sintagma FSN din text, ca nu cumva să se simtă lezată conducerea penelistă a Consiliului Județean Timiș. Raționamentul era următorul: din FSN se trag atât PSD, cât și PDL, care a fuzionat în 2014 cu PNL…

Istoric de profesie, Daniel Dăian a încercat să-i explice restauratorului Filip Petcu că istoria trebuie respectată și expusă așa cum s-a derulat. Doar că o discuție cu un curățător de scame imaginare de pe costumele șefilor este una sortită din start eșecului. Iar argumentul managerului Petcu ar trebui gravat pe frontispiciul Muzeului Național de Artă din Timișoara: “Istoria rămâne istorie, dar banii vin de la CJT”…





Source link